Rapana venosa

Specia: Rapana venosa (Valenciennes 1846)

 
[Sinonime: Rapana bezoar, Rapana thomasiana]
Increngătura Mollusca
Clasa Gasteropoda
Subordinul Neogastropoda
Suprafamilia Muricidea
Familia Rapanidae
 
Denumire engleza: Asian whelk
 
Descriere: Gasteropod de talie mare, cu cochilia globuloasă, cu spira evidentă, formată din 3-4 anfracte, ultimul anfract foarte dezvoltat, mult dilatat. Dimensiunile maxime ale cochiliei sunt 7 - 12 cm înălţime, dar poate ajunge si la 16 cm şi 9 cm lăţime. Chukhchin (1984) estimează creşterea indivizilor din golful Sevastopol la 20-40 mm în lungime în primul an de viaţă, aceştia atingând 64,6, 79,4, 87,5 şi 92,1 mm în anii următori. Longevitatea este de peste 10 ani. Suprafaţa este diferit ornamentată şi prezintă un sir de mameloane dispuse în spirală pe partea superioară a ultimului anfract. Mameloanele se continuă pe penultimul anfract; de asemenea pe suprafaţa cochiliei se observă şi uşoare coaste longitudinale. Apertura foarte largă, de formă ovală, strălucitoare în interior, de o culoare portocalie-roscată; marginile aperturii prezintă cute. Ombilicul mărginit de o îngroşare puternică, care formează o creastă pe marginea inferioară a cochiliei. Coloritul general brun-roscat, adesea cu benzi brune sau striuri colorate mai intens. Exemplarele colectate pe dig erau semnificativ mai mari şi mai grele decât cele colectate de pe substrat nisipos (Savini et al., 2004).
 
Biologie: Tolereaza foarte bine o gama larga de temperaturi, salinitate si concentratii de oxigen (Zolotarev, 1996; Mann şi Harding 2003). Este o specie ce prezintă sexe separate. Depune ponta sub forma unor filamente albe, de înălţime variabilă între un minim de 7 mm până la peste 30 mm (Harding et al., 2007). Reproducerea este anuală, depunerea ouălor începe la temperatura apei de 180C şi continuă pentru 11-15 săptămâni. În medie o femelă depune între 150-200 ouă/săptămână (Harding et al., 2008).
Larvele veligere care eclozeaza stau in coloana de apă între 14-80 de zile înainte de a fixa pe fundul apei, asigurând astfel speciei un mare potenţial de dispersie (Savini and Occhipinti Ambrogi 2004). Un studiu realizat de Harding (2006) a arătat că larvele se fixează la lungimi ale cochiliei de 1.2 mm, după o perioadă larvară planctonică ce variază între 24-42 zile. Larga plasticitiate a duratei perioadei planctonice sporeşte probabilitatea de supravieţuire şi dispersie. Larvele tolerează o gamă largă de salinitate, până la 10 ‰, limita de supravieţuire fiind de 7‰ la 6 zile după eclozare (Mann şi Harding, 2000).
 Au fost semnalaţi şi indivizi imposex – o stare patologică ce duce la formarea de gonade masculine la femele (Mann et al. 2006).
Este o specie răpitoare, bentală, ce se hrăneşte pe bancurile de stridii sau midii dar şi cu alte bivalve psamobionte, dovedind o largă plasticitate ecologică. Rata de hrănire a fost estimată la o bivalvă pe zi (Savini şi Occhipinti-Ambrogi, 2006). Rapana se întâlneşte pe fundurile stâncoase între 4-10 m adâncime, cu o densitate mai mare între 9-10 m (între 10-12 exemplare/m2). Uneori, poate fi observat şi la adâncimi mai mici de 30-35 cm, pe porţiunile umbrite ale pietrelor. în zona aglomerărilor de midii, cele mai multe exemplare sunt cantonate pe margine şi nu în centrul bancului. Pe fundurile nisipoase întotdeauna efectivele gasteropodului sunt reduse, iar talia exemplarelor este mică.
 
Harta de distributie:
Fotografie:
Areal nativ: Mările Extremului Orient (Marea Japoniei, Marea Chinei de Sud)
Areal invaziv: Marea Neagră, Marea Mediterana. Originar din Rapana  a fost introdus în bazinul pontic în anii ‘30 -’40 (Grossu 1986, 1993). Este semnalat, pentru prima dată în zona portului Novorosiisk, în 1947. Rapana se răspândeşte rapid atât spre est, pe coastele Caucazului şi ulterior spre sus şi vest - pe cele anatoliene cât şi spre vest, decimând bancurile de stridii. In 1949 este semnalat la Gudautsk, în 1954 la Yalta şi Sevastopol, pe coastele Crimeii (Golikov et al. 1972) pentru ca în 1963 să apară şi în dreptul litoralului românesc (Gomoiu, 1972). (Gomoiu, 1972). După aclimatizarea în bazinul pontic, Rapana depăseste strâmtoarea Bosfor şi se răspândeste şi în Marea Mediterană (Grossu, 1986). În zona litorala nordina a Marii Adriatice a fost introdus la inceputul anilor 1970 (Ghisotti 1974), în Marea Egee din 1990 (Koutsoubas
& Voultsiadou-Koukoura 1991), pe coasta Atlantică a SUA, în Chesapeake Bay din 1998 (Harding & Mann 1999) iar în Atlanticul de Sud din 1999 (Pastorino et al. 2000). Indivizi izolaţi au fost semnalaţi şi din Marea Tireniană (Terreni 1980; Paolini 1987) şi de pe coasta franceză a Atlanticului (Goulletquer 2000). Analiza moleculară a evidenţiat o lipsă totală a diversităţii genetice la populaţiile introduse în contrast cu diversitatea genetică ridicată din arealul nativ (Chandler et al. 2008). Aceasta confirmă ipoteza conform căreia R. venosa  a fost iniţial introdusă în Marea Neagră, iar populaţia de aici a reprezentat sursa pentru invazii secundare. Deşi populaţiile nenative de R. venosa sunt în prezent foarte abundente, lipsa variabilităţii genetice pune sub semnul întrebării persistenţa în timp a acestora.
 
Cai de patrundere: fouling, apa de balast (ICES 2004), comertul cu bivalve (Goulletquer 2002).
 
Impact: modificarea drastică a structurii asociaţiilor bentale
 
Cai de combatere: colectare manuală

 

Bibliografie:

 
Chandler, E.A., McDowell, J.R., Graves, J.E. 2008. Genetically monomorphic invasive populations of the rapa whelk, Rapana venosa. Molecular Ecology 17: 4079-4091.
 
Chukchin V. 1984. Ecology of the Gastropod Molluscs of the Black Sea. Academy of Sciences, USSR, Kiev Naukova Dumka, 175 pp [in Russian].
 
Ghisotti, F. 1974. Rapana venosa (Valenciennes), nuova ospite Adriatica? Conchiglie, Milano 10: 125–126.
Golikov, A., Scarlato, O.A., Starobogatov, J. 1972.Opredeliteli faunî Cernogo i Azovskovo morei, 1: 60-250, Isdatelistvo Naukova Dumka, Kiev.
 
Gomoiu, M.T. 1972. Some ecologic data on the gastropod Rapana thomasiana Crosse along the Romanian Black Sea Shore. Cercetări Marine- Recherches marines, IRCM, Constanţa, 4: 169-180.
 
Goulletquer P. 2000. Report on the current status of introductions in France (Marine environment). Report of the Working Group on Introductions and Transfers of Marine Organisms, Parnu, Estonia, March 27–29, 2000. International Council for the Exploration of the Sea, Copenhagen, Denmark, pp. 24–27
 
Goulletquer, P. 2002. Report on the current status of introductions in France (Marine Environment). Report of the Working Group on Introductions and Transfers of Marine Organisms, Gothenburg, Sweden, March 20–22, 2002. International Council for the Exploration of the Sea, Copenhagen, Denmark, pp. 31–33
Grossu, A.V. 1986. Gastropoda Romaniae. 1. Prosobranchia, Opisthobranchia, Edit. Litera, Bucureşti.
 
Harding, J.M. 2006. Growth and development of veined Rapa whelk Rapana venosa veligers. Journal of Shellfish Research, 25: 941–946.
 
Harding, J.M., Mann, R. 1999. Observations on the biology of the veined Rapa Whelk, Rapana venosa, (Valenciennes, 1846) in the Chesapeake Bay. J. Shellfish Res. 18: 9–17.
 
Harding, J.M., Mann, R., Kilduff, C.W. 2008. Influence of environmental factors and female size
on reproductive output in an invasive temperate marine gastropod Rapana venosa (Muricidae).
Mar. Biol. 155: 571–581.
 
ICES 2004. Alien Species Alert: Rapana venosa (veined welk). Mann R, Occhipinti A, Harding JM (eds) ICES Cooperative Research Report No. 264: 14 pp.
 
Koutsoubas, D., Voultsiadou-Koukoura, E. 1991. The occurrence of Rapana venosa (Valenciennes, 1846) (Gastropoda, Thaididae) in the Aegean Sea. Boll. Malacologico, Milano 26: 201–204.
 
Mann, R., Harding, J.M. 2000. Invasion of the North American Atlantic coast by a large
predatory Asian mollusc. Biological Invasions 2: 7–22, 2000.
 
Mann, R., Harding, J.M. 2003. Salinity tolerance of larval Rapana venosa: implications for dispersal and establishment of an invading predatory gastropod on the North American Atlantic coast. Biol. Bull. 204: 96–103.
 
Mann, R., Harding, J.M., Westcott, E. 2006. Occurrence of imposex and seasonal patterns of gametogenesis in the invading veined rapa whelk Rapana venosa from Chesapeake Bay, USA. Marine ecology. Progress series. 310: 129-138. 
 
Paolini, P. 1987. Nuova segnalazione di Rapana venosa (Valenciennes, 1846) (Gastropoda, Muricidae) nell’alto Tirreno. Quad. Mus. Stor. Nat. Livorno 8: 111–112.
 
Pastorino, G., Penchaszadeh, P.E., Schejter, L., Bremec, C. 2000. Rapana venosa (Valenciennes, 1846) (Mollusca: Muricidae): a new Gastropod in South Atlantic Waters. J. Shellfish Res. 19: 897–899.
 
Savini, D., Occhipinti-Ambrogi, A. 2006. Consumption rates and prey preference of the invasive gastropod Rapana venosa in the Northern Adriatic Sea. Helgol. Mar. Res. 60: 153–159.
 
Savini, D, Occhipinti-Ambrogi, A. 2004. Spreading potential of an invader: Rapana venosa in the Northern Adriatic sea. Rapp. Comm. Int. Mer. Medit. 37: 548.
 
Savini, D., Castellazzi, M., Favruzzo, M., Occhipinti-Ambrogi, A. 2004. The alien mollusc Rapana venosa (Valenciennes, 1846; Gastropoda, Muricidae) in the Northern Adriatic Sea: population structure and shell morphology. Chemistry and Ecology, 20 (Suppl.): S411–S424.
 
Terreni, G. 1980. Molluschi poco conosciuti dell’Arcipelago Toscano: Gasteropodi. Boll. Malacologico, Milano 16: 9–17.
 
Zolotarev, V. 1996. The Black Sea ecosystem changes related to the introduction of new mollusc species. PSZNI: Mar. Ecology 17: 227–236.