Situaţia speciilor străine din România

In Romania, in conformitate cu cel de-al treilea raport national CDB din 2005, sunt inregistrate un numar destul de important de specii straine invazive. Astfel, in raport sunt mentionate 112  specii de arbori exotici dintre care insa doar 6 sunt considerate specii straine invazive - Acer negundo, Ailanthus altisima, Amorpha fruticosa, Cytisus scoparius, Fraxinus americana si Fraxinus pennsylvanica. Interesant că din acest raport lispeste salcamul – Robinia pseudacacia – specie straine invaziva de asemenea.

Pentru ecosistemele acvatice, rata de patrundere de specii straine invazive incepand cu finele secolului XIX este estimata a fi de 3 – 4 ani pentru apele costiere ale Mării Negre si de 4 – 5 ani pentru apele dulci. In total sunt inventariate 67 de specii straine invazive in ecosistemele acvatice din Romania, dintre care 60% sunt marine si 40% dulcicole (Gomoiu et al., 2002).

Impactul unora dintre speciile straine invazive in Marea Neagra - Rapana thomasiana, Mnemiopsis leidyi, Mya arenaria -  este extrem de bine documentat, ca si efectele aclimatizarii acestor specii asupra habitatelor (Gomoiu et al. 2002). 

Impactul introducerii de salmonide – cum este cazul păstrăvului curcubeu – in lacuri alpine situate in arii protejate este de asemenea documentat, fiind remarcate de specialisti declinul populatiilor de amfibieni si crustacee.

Plantatiile de salcam – el insasi o specie invaziva – au fost afectate destul de grav in ultimii 5 ani de doua specii de lepidoptere miniere originare din America de Nord, iar castanul ornamental este profound afectat peste tot in tara de larvele microlepidopterului gracilariid Cameraria ohridella, originar din zona fostei Iugoslavii.

La nivel national, masurile existente  sunt insuficiente, limitate ca scop si sectoriale. Astfel, exista in porturile maritime un control formal al apelor de ballast si a foulingului de pe nave. Institutul de Cercetari Agro-Silvice (ICAS) are in componenta laboratoare ce permit identificarea unor speii invasive, cu precadere insecte miniere sau defoliatori.
De asemenea, la nivel national exista un laborator de carantina fitosanitara, cu reglementari stricte in domeniu.

In concluzie, situatia actuala in Romania poate fi caracterizata prin:

  • un grad redus de constientizare al opiniei publice si in consecinta o opozitie a societatii civile la interventiile administratiei guvernamentale;
  • grad extrem de redus de accesibilitate a informatiilor stiintifice, mai ales in legatura cu identificarea speciilor, analiza de risc, etc;
  • absenta unei abordari prioritare a actiunilor privind controlul speciilor invazive;
  • introducere nestanjenita a speciilor invazive – adesea pe calea postei – ca si masuri inadecvate de inspectie si carantina;
  • capacitate de monitorizare inadecvata;
  • lipsa unor masuri de urgenta efective;
  • legislatie depasita sau inadcvata;
  • slaba coordonare intre agentiile guvernamentale, autoritatile locale si comunitatile locale.